Centrul Istoric

“Ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica;
ori sa nu se revizuiasca, primesc !
dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo,
si anume in punctele…esentiale !”

Farfuridi, O Scrisoare Pierduta, de I.L. Caragiale

Centrul Istoric …

… probabil locul cel mai paradoxal din Bucuresti.
Atat de vechi , si totusi atat de modern! Darapanat, dar infloritor! Murdar si luxos… parasit si mediatizat totodata.
Pentru unii mai mult prilej de distractie, pentru altii incarcatura istorica si emotionala, dar cu siguranta cate putin din ambele pentru fiecare dintre noi.
Cand spui Centrul Istoric, spui in primul rand Lipscani.

Denumirea străzii provine de la negustorii din Lipsca (Leipzig). În trecut a fost una dintre cele mai importante artere comerciale bucureștene. Clădirile (multe dintre ele ridicate în stil neoclassic și neobaroc în sec. XIX) au fost naționalizate în 1948, iar în anii 1980, autoritățile comuniste au dat locuințele spre folosire dar au fost aduse într-o stare avansată de degradare. Degradare zonei a continuat și după 1990,iar actualmente se efectuează lucrări de restaurare a zonei, care vor mai dura însă câțiva ani, iar sub pavajul străzii Lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale.
Odata cu inceperea restaurarii zonei, Centrul Istoric a redevenit o importanta artera comerciala si o destinatie de distractie, fiind una dintre pricipalele obiective turistice ale capitalei.Urmand modelul european, in Centrul Istoric au inflorit baruri, pub-uri, cafenele si restaurante din ce in ce mai variate.
______________________________________________________________________________